Răspunsuri la întrebări frecvente
1. De ce se dezacordează și se dereglează mecanic pianul/pianina chiar în condițiile în care nu este utilizat(ă)?
Din cauza tensiunii permanente (cca. 20.000 kgf) a celor 230 de corzi de oțel și a presiunii acestora asupra plăcii de rezonanță dar și din cauza sensibilității instrumentului la variațiile ambientale de temperatură și umiditate. Această sensibilitate este dată atât de caracteristicile constructive cât și de proprietățile fizice, chimice și mecanice ale diverselor materialelor compozite - lemn (diverse esențe), fetru, piele, plastic, alamă, cupru, oțel, fontă, etc. Astfel:
- Lemnul, utilizat la fabricarea pieselor mecanice, a claviaturii și a corpului sonor, este un material higroscopic care se modifică dimensional la variațiile ambientale de umiditate prin umflare - contragere, consecințele acestui proces fizic perpetuu fiind dereglarea mecanismului și modificarea proprietăților acustice ale instrumentului.
- Oțelul, utilizat la confecționarea coardelor se modifică dimensional la variațiile de temperatură ambientală. Chiar și la numai 2-3 grade diferență în plus sau în minus, dilatarea-contracția modifică tensiunea coardelor și implicit frecvența acestora crescător sau descrescător consecința fiind dezacordarea instrumentului. Mai mult decât atât, acest proces nu este uniform în toate cele trei registre iar revenirea temperaturii ambientale inițiale nu determină și revenirea corzilor la frecvențele inițiale.
- Fetrul și pielea, utilizate pentru generarea și amortizarea sunetului sau a zgomotelor produse de piesele mecanice în mișcare, își modifică forma, consistența, textura și volumul prin umflare-contragere, lovire, tasare și frecare fapt ce duce, de asemenea, la dereglarea mecanismului instrumentului și la modificarea proprietăților lui acustice.
Dacă avem în vedere faptul că variațiile de temperatură și umiditate din spatiile închise sunt determinate de condițiile atmosferice, deschiderea ferestrelor, proiectoarele de lumină, instalațiile de ventilație, încălzire sau răcire a aerului chiar și de respirația persoanelor prezente, înțelegem că asigurarea unei temperaturi și a unei umidități constante în spațiile în care sunt amplasate aceste instrumente (recomandare făcută de toți fabricanții de piane) este un deziderat greu de îndeplinit. In aceste condiții, pentru păstrarea acestor instrumente în condiții optime și a le prelungi durata de exploatare este necesar să ne asigurăm că sunt competent, riguros și minuțios întreținute!
2. La ce interval de timp trebuie acordat(ă) pianul/ pianina?
In funcție de marcă, vechime, uzură, frecvența și intensitatea utilizării, gen muzical și specificitate repertorială (solicitarea și uzura instrumentului este semnificativ mai mică la muzică clasică decât la jazz, la Schubert decât la Șostakovici, ș.a.m.d.) dar și de condițiile ambientale de temperatură și umiditate din spațiul respectiv, necesitatea (re)acordării pianului de studiu sau pianinei poate să apară chiar și după numai 2-3 săptămâni iar la pianul de concert după numai 1-2 ore de utilizare în concert, recital sau repetiție. Practic, instrumentul începe să se dezacordeze "câte un pic", insesizabil la început, imediat după acordare. In urma acestui proces perpetuu de dezacordare, necesitatea (re)acordării instrumentului apare mai devreme sau mai târziu corespunzător celor arătate anterior.
3. Cat durează acordarea unui pian / unei pianine?
Timpul necesar pentru acordare este diferit de la un instrument la altul și de la un tehnician la altul. In cazul unui tehnician cu experiență, acordarea unui instrument întreținut cu regularitate durează 50-60 minute. In cazul unui instrument neacordat de mai mulți ani, acordarea poate să dureze 3-4 ore. In acest din urmă caz, volumul manoperei și timpul aferent intervenției cresc semnificativ. Frecvent, separat de acordare, trebuie înlăturate și alte deficiențe survenite prin uzură dimensiunea temporală a intervenției extinzându-se. De asemenea, sunt situații în care acordarea este condiționată de remedierea în prealabil a defecțiunilor existente.
De cele mai multe ori am ales să nu răspund la acest tip de întrebare deoarece, din modul în care era formulată, reieșea evidența faptului că interlocutorul avea formată o imagine generală extrem de superficială, reducționistă, uneori depreciativă despre complexitatea acestor profesii, abilitățile și aptitudinile necesare pentru exercitarea lor (chiar dacă interlocutorul era un muzician sau, mai degrabă, tocmai de aceea...!)