Răspunsuri la întrebări frecvente
1. De ce se dezacordează și se dereglează mecanic pianul/pianina chiar dacă nu este utilizat(ă)?
Din cauza tensiunii (cca. 20.000 kgf) și a presiunii celor aprox. 230 corzi de oțel exercitată asupra plăcii de rezonanță precum și a sensibilității instrumentului la variațiile ambientale de temperatură și umiditate generată de proprietățile fizice și mecanice ale diverselor materialelor compozite - lemn (diverse esențe), fetru, piele, plastic, alamă, cupru, oțel, fontă, etc. Astfel:
- Lemnul, utilizat la fabricarea pieselor mecanice, a claviaturii și a corpului sonor, este un material higroscopic care se modifică dimensional la variațiile ambientale de umiditate prin umflare-contragere, consecințele acestui proces fizic perpetuu fiind dereglarea mecanismului și modificarea proprietăților acustice ale instrumentului.
- Oțelul, utilizat la confecționarea coardelor, se modifică dimensional la variațiile ambientale de temperatură. Chiar și la numai 2-3 grade diferență în plus sau în minus, dilatarea-contracția modifică tensiunea coardelor și implicit frecvența acestora crescător sau descrescător consecința fiind dezacordarea instrumentului. Mai mult decât atât, acest proces nu este uniform în toate cele trei registre ale instrumentului, bas, mediu și acut iar revenirea temperaturii ambientale nu determină și revenirea corzilor la frecvențele inițiale.
- Fetrul și pielea, utilizate pentru generarea și amortizarea sunetelor coardelor sau a zgomotelor produse de piesele mecanice în mișcare, își modifică forma, consistența, textura și volumul prin umflare-contragere, lovire și frecare fapt ce duce, de asemenea, la dereglarea mecanismului instrumentului și la modificarea proprietăților lui acustice.
Dacă avem în vedere faptul că variațiile de temperatură și umiditate din spatiile închise sunt determinate de condițiile atmosferice, deschiderea ferestrelor, proiectoarele de lumină, instalațiile de ventilație, încălzire sau răcire a aerului, chiar și de respirația persoanelor prezente, înțelegem că asigurarea unei temperaturi și a unei umidități constante în spațiile în care sunt amplasate aceste instrumente (recomandare făcută de toți fabricanții de piane) este un deziderat greu de îndeplinit. In aceste condiții, pentru păstrarea acestor instrumente în condiții optime și a le prelungi durata de exploatare, este necesar să ne asigurăm că sunt competent, riguros și minuțios întreținute!
2. La ce interval de timp trebuie acordat(ă) pianul/ pianina?
In funcție de marcă, vechime, uzură, frecvența și intensitatea utilizării, gen muzical și specificitate repertorială (solicitarea instrumentului este semnificativ mai mică la muzică clasică decât la jazz, la Schubert decât la Șostakovici, ș.a.m.d.) dar și de condițiile ambientale de temperatură și umiditate din spațiul respectiv, necesitatea (re)acordării pianului de studiu sau pianinei poate să apară chiar și după numai 2-3 săptămâni iar la pianul de concert după numai 1-2 ore de utilizare în concert, recital sau repetiție. Practic, instrumentul începe să se dezacordeze "câte un pic", insesizabil la început, imediat după acordare. In urma acestui proces perpetuu de dezacordare, necesitatea (re)acordării instrumentului apare mai devreme sau mai târziu corespunzător celor arătate anterior.
In principiu, acordarea instrumentelor neutilizate sau utilizate ocazional trebuie făcută anual măcar pentru păstrarea acordajului într-un oarecare echilibru și evitarea degradării lor fizice.
3. Cat durează acordarea unui pian / unei pianine?
Timpul necesar pentru acordare este de 50-60 de minute în cazul unui instrument acordat cu regularitate și până la vreo 3 ore a unuia neacordat o perioadă îndelungată de timp. Frecvent, separat și independent de acordaj sunt și deficiențe de natură mecanică care trebuie rezolvate unele dintre ele condiționând acordarea de remedierea lor în prealabil. Evident, toate acestea fac ca dimensiunea temporală a intervenției să se extindă.
De cele mai multe ori am ales să nu răspund la această întrebare deoarece, din modul în care era formulată, era evident că interlocutorul avea formată o imagine generală extrem de superficială, reducționist-minimalizatoare, uneori cu irizații depreciative, despre aceste profesii, urmare a neânțelegerii complexității, caracterului lor pluridisciplinar, abilităților și aptitudinilor necesare pentru practicarea lor (chiar dacă interlocutorul era un muzician sau, mai bine zis, tocmai de aceea...!). Un exemplu concret, expresie pură a acestei viziuni simpliste, trunchiate, limitative, îl reprezintă inversarea etapelor în tentativa de calificare a aspirantului prin abordarea laturei sonore (redusă la acordaj) înaintea însușirii cunoștințelor și abilităților tehnice de bază, indispensabile, specifice domeniilor conexe. De altfel, nici nu poate fi modelat sunetul pianului (acordajul fiind doar parte a acestui proces) fără o solidă bază tehnică care să facă posibilă înțelegerea în profunzime a acestui instrument, mașinărie complexă generatoare de sunete. Altfel spus, mai pe înțelesul muzicienilor, cum ar fi să începi, de exemplu, studiul pianului cu concertul pentru pian de Ceaikovski și nu cu Thompson, Czerny etc.?
Aceste meserii SE DOBÂNDESC !
De aceea, atunci când decideți să cumpărați un instrument second-hand, pentru a cunoaște starea tehnică și valoarea lui de piață dar mai ales pentru a evita neplăcerile ulterioare determinate de costurile unor reparații care pot depăși cu mult valoarea lui de achiziție, este înțelept să apelați la un acordor cu experiență (NU COMERCIANT), pentru o expertiză.