Răspunsuri la întrebări frecvente

1. De ce se dezacordează și se dereglează mecanic pianul/pianina chiar dacă nu este utilizat(ă)?

In principal, din cauza tensiunii (cca. 20.000 kgf) și a presiunii celor aprox. 230 corzi de oțel exercitată permanent asupra plăcii de rezonanță. In secundar, din cauza sensibilității instrumentului la variațiile ambientale de temperatură și umiditate, sensibilitate generată de proprietățile fizice și mecanice ale diverselor materialelor compozite - lemn (diverse esențe), fetru, piele, plastic, alamă, cupru, oțel, fontă, etc. Astfel:

• Lemnul, utilizat la fabricarea pieselor mecanice, a claviaturii și a corpului sonor, este un material higroscopic care se modifică dimensional la variațiile ambientale de umiditate prin umflare-contragere, consecințele acestui proces fizic perpetuu fiind dereglarea mecanismului și modificarea proprietăților acustice ale instrumentului.
• Oțelul, utilizat la confecționarea coardelor, se modifică dimensional la variațiile ambientale de temperatură. Chiar și la numai 2-3 grade diferență în plus sau în minus, dilatarea-contracția modifică tensiunea coardelor și implicit frecvența acestora crescător sau descrescător consecința fiind dezacordarea instrumentului. Mai mult decât atât, acest proces fizic nu este uniform în toate cele trei registre ale instrumentului (bas, mediu și acut) iar revenirea temperaturii ambientale nu determină și revenirea corzilor la frecvențele inițiale.
• Fetrul și pielea, utilizate pentru generarea sau amortizarea sunetelor produse de coarde sau a zgomotelor produse de piesele mecanice în mișcare, își modifică forma, consistența, textura și volumul prin umflare-contragere, lovire și frecare, fapt ce duce, de asemenea, la dereglarea mecanismului instrumentului și la modificarea proprietăților lui acustice.

Dacă avem în vedere faptul că variațiile de temperatură și umiditate din spatiile închise sunt determinate de condițiile atmosferice, deschiderea ferestrelor, proiectoarele de lumină, instalațiile de ventilație, încălzire sau răcire a aerului, chiar și de respirația persoanelor prezente, înțelegem că asigurarea unei temperaturi și a unei umidități constante în spațiile în care sunt amplasate aceste instrumente (recomandare făcută de toți fabricanții de piane) este un deziderat greu de îndeplinit. In aceste condiții, pentru păstrarea acestor instrumente în condiții optime și a le prelungi durata de exploatare, este necesar să ne asigurăm că sunt competent, riguros și minuțios întreținute! 

2. La ce interval de timp trebuie acordat(ă) pianul/ pianina?

In funcție de marcă, vechime, uzură, frecvența și intensitatea utilizării, gen muzical și specificitate repertorială (solicitarea instrumentului este semnificativ mai mică la muzică clasică decât la jazz, la Schubert decât la Șostakovici, ș.a.m.d.) dar și de condițiile ambientale de temperatură și umiditate, necesitatea (re)acordării pianului de studiu sau pianinei poate să apară chiar și după numai 2-3 săptămâni iar la pianul de concert după numai 1-2 ore de utilizare în concert, recital sau repetiție. Practic, instrumentul începe să se dezacordeze "câte un pic", insesizabil la început, imediat după acordare. In urma acestui proces perpetuu de dezacordare, necesitatea (re)acordării instrumentului apare mai devreme sau mai târziu corespunzător celor arătate anterior. 
In aceste condiții, recomandarea generală pe care o fac fabricanții de piane pentru menținerea acordajului într-un oarecare echilibru și evitarea degradării fizice a instrumentelor este de a le acorda cel puțin o dată la șase luni. Evident, instrumentele care sunt utilizate de profesioniști sau în regim intensiv (peste 2 ore zilnic) trebuie acordate si revizuite mecanic ori de câte ori este nevoie. 

3. Cat durează acordarea unui pian / unei pianine?

Timpul necesar pentru acordare este de 50-60 de minute în cazul unui instrument acordat cu regularitate și 2- 3 ore sau mai mult a unuia neacordat o perioadă îndelungată de timp. Frecvent, separat și independent de acordaj, sunt și deficiențe de natură mecanică care trebuie rezolvate unele dintre ele condiționând acordarea de remedierea lor în prealabil. Evident, toate acestea fac ca dimensiunea temporală a intervenției să se extindă. 

4. Cum se "învață" meseria de acordor de piane ?

Deseori mi s-a pus această întrebare. Am constatat că, în general, nu se cunoaște faptul că această meserie are două nivele de competență care corespund celor două trepte succesive de calificare: constructor-reparator și acordor. Cea de constructor-reparator constituie calificarea de bază și este centrată pe partea tehnică. Poate fi practicată în mod independent de tehnicianul care a dobândit-o, acesta trebuind însă să colaboreze cu un specialist acordor atunci când circumstanțele o cer. Cea de acordor, subsecventă celei de constructor-reparator, are caracter sistemic și este centrată pe latura sonor-artistică a instrumentului. Aceasta constituie ultimul nivel de calificare în domeniu. 

De cele mai multe ori, am ales să nu răspund la această întrebare pentru a nu fi suspectat de vanitate cu atât mai mult cu cât întrezăream prejudecățile, viziunea extrem de superficială, reducționist-minimalizatoare, chiar depreciativă a interlocutorului (de multe ori muzician!), privind profesia de acordor, consecință evidentă a neânțelegerii complexității, caracterului special pluridisciplinar și formativ al acesteia (pianul fiind instrument esențial în învățământul muzical), abilităților și aptitudinilor necesare pentru  dobândirea și practicarea ei. Un exemplu concret, expresie pură a acestei viziuni simpliste cvasi-generalizate, îl reprezintă  inversarea etapelor în tentativa de calificare a aspiranților la această meserie prin abordarea laturei sonore (redusă la acordajul efectuat cu mijloace electronice) înaintea însușirii cunoștințelor, abilităților și deprinderilor tehnice și auditive de bază indispensabile. De altfel, nici nu poate fi modelat sunetul pianului (acordajul fiind doar parte a acestui proces) fără o solidă bază tehnică care să facă posibilă înțelegerea în profunzime a acestui instrument, mașinărie complexă generatoare de sunete.
Cu alte cuvinte, ca să dau un exemplu din învățământul muzical-instrumental, cum ar fi ca un debutant să înceapă studiul pianului cu concertul pentru pian de Ceaikovski și nu cu Thompson, Czerny etc.? 

Răspunsul meu la întrebarea cum se "învață" meseria de acordor de piane este următorul: Această meserie NU SE INVAȚĂ, NU SE PREDĂ și NU SE "FURĂ"! Această meserie SE DOBÂNDEȘTE !

Unde?

La locul de muncă, fie pe linia de producție a unui fabricant de piane, fie în departamentul de service al unui dealer de piane relevant care deține în primul rând expertiza tehnică necesară apoi forța economică (generată de vânzări) indispensabilă pentru susținerea acestui departament. 

Cum?

Aidoma oricărei alte meserii cu caracter tehnic doar că într-un interval de timp mult mai mare.

De ce?

Datorită amalgamului de deprinderi motrice și senzoriale, cunoștințe și abilități tehnice care trebuie dobândite (multe dintre ele specifice unor domenii conexe precum fizică-acustică, mecanică, prelucrarea lemnului, metalelor, maselor plastice, etc.) Concret, timp de cca. 10 - 15 ani, lucrătorul primește îndrumări la locul de muncă, execută 7-8 ore pe zi diverse operațiuni tehnice repetitive care vor genera deprinderi motrice și auditive, acumulează cunoștințe specifice și experiență; toate acestea vor duce cu timpul (uneori) la reprezentarea mentală anticipativă, intenționată, conștientă, voluntară și la gândirea sistemică pragul de la care lucrătorul are șansa de a se înscrie pe o traiectorie profesională pe parcursul căreia, la un moment dat, să aibă revelația înaltei calificări.
Practic, o altă posibilitate de a deprinde această meserie NU există! 
In fapt, în oricare altă formulă în afara celor două menționate anterior și în absența unei piețe specifice libere (în care competența să nu fie sugrumată deliberat sau din ignoranță) precum și a unei viziuni de perspectivă a marilor decidenți făuritori de politici și strategii macro nealterată de precaritate, nostalgii sau reflexe centraliste și interese financiare obscure, amatorismul în formarea de specialiști acordori este la el acasă!

De aceea, atunci când decideți să cumpărați un instrument second-hand, pentru a-i cunoaște starea tehnică și valoarea de piață dar mai ales pentru a evita neplăcerile ulterioare determinate de costurile unor reparații care pot depăși cu mult valoarea lui de achiziție, este înțelept să apelați la un acordor cu experiență (NU COMERCIANT) pentru o expertiză.